Mâncatul la ore târzii crește riscul de obezitate, potrivit unui studiu al cercetătorilor americani. 

În timp ce dietele populare sunt împotriva gustărilor la miezul nopții, puține studii au investigat, de fapt, efectele simultane ale mâncatului târziu asupra creșterii riscului de obezitate și asupra celor trei actori principali în reglarea greutății corporale:

  • reglarea aportului de calorii
  • numărul de calorii consumate
  • modificările moleculare în țesutul adipos.

58% dintre români sunt supraponderali

Obezitatea afectează aproximativ 42% din populația adultă din SUA și contribuie la apariția bolilor cronice, inclusiv diabet, cancer și alte afecțiuni. În Europa, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2022, aproximativ 60% din adulții europeni și o treime dintre copii suferă de greutate în exces. Potrivit aceluiași raport, în România, aproximativ 58% dintre adulți sunt supraponderali.

Efectele mâncatului târziu 

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la un spital din Boston (SUA), renumit la nivel mondial, Brigham and Women’s Hospital, arată că mâncatul la ore târzii provoacă scăderea consumului de energie, creșterea senzației de foame și modificări ale țesutului adipos, care combinate pot crește riscul de obezitate.

„Cercetări anterioare efectuate de noi și de alții au arătat că mâncatul târziu este asociat cu un risc crescut de obezitate, creșterea grăsimii corporale și încetinerea procesului de pierdere în greutate. Am vrut să înțelegem de ce”, a explicat autorul principal al studiului Dr. Frank Scheer.

„În acest studiu, ne-am întrebat: Contează ora la care mâncăm? Și am descoperit că mâncatul patru ore mai târziu influențează nivelul nostru de foame, modul în care ardem caloriile după ce mâncăm și modul în care depozităm grăsimile” a spus o altă autoare a studiului, Dr. Nina Vujovic.

Cum s-a derulat studiul americanilor din Boston 

Studiul a cuprins 16 pacienți cu un indice de masă corporală (IMC) în intervalul supraponderal sau obez. Fiecare participant a completat două protocoale de laborator: unul cu un program de masă stabilit devreme, iar celălalt cu exact aceleași alimente, programat aproximativ patru ore mai târziu.

În ultimele două până la trei săptămâni înainte de a începe fiecare dintre protocoalele stabilite, participanții au avut programe fixe de somn și de activitate. În ultimele trei zile înainte de inceperea protocoalelor, participanții la studiu au urmat cu strictețe, la domiciliu, diete și programe de masă identice.  Pe parcursul protocoalelor derulate, participanții și-au evaluat în mod regulat foamea și apetitul, au furnizat frecvent mostre de sânge luate pe parcursul zilei. De asemenea, au fost măsurate temperatura corpului și consumul de energie al subiecților.

Pentru a măsura modul în care orele de mâncat au influențat producerea sau stocarea grăsimilor, coordonatorii studiului au colectat biopsii ale țesutului adipos de la un subgrup de participanți, în timpul testelor de laborator, atât în ​​protocoalele de alimentație timpurie, cât și în cele târzii, pentru a permite compararea tiparelor de expresie genetică.

Rezultatele au arătat că mâncatul mai târziu a influențat senzația de foame și hormoni care reglează apetitul. Mai exact, nivelurile de hormon leptina, care semnalează sațietatea, au fost scăzute pe parcursul celor 24 de ore în protocolul de mâncat târziu, comparativ cu condițiile de mâncat mai devreme.  De asemenea, când participanții au mâncat mai târziu, au ars calorii într-un ritm mai lent.