În România, aproximativ 15-20% din populația la vârsta de reproducere, care dorește să conceapă un copil, este afectată de infertilitate feminină sau / și masculină.

Infertilitatea este definită ca absența apariției unei sarcini, după un an de activitate sexuală regulată fără folosirea unei metode de contracepție. Dr. Corina Bușe, medic primar Obstetrică-Ginecologie cu competenţa în tratamentul infertilităţii cuplului și reproducerea umană asistată, oferă, pentru MedMondi, un ghid de orientare necesar cuplurilor din România care își doresc un copil.

 De ce apare infertilitatea la femei, care sunt factorii declanșatori?

Infertilitatea a fost asociată  cu patologia femeilor o lungă perioada de timp, partenerul de sex masculin nefiind investigat și considerat sănătos din punct de vedere reproductiv. Evoluția și progresele științifice din domeniul medical demonstrează că patologia reproductivă masculină este responsabilă de aproximativ 50% din cauzele de infertilitate.

Infertilitatea la femei poate fi cauzată de o varietate de factori declanșatori care afectează sistemul reproducător. Acești factori pot fi: genetici, anatomici, funcționali, hormonali, infecțioși sau sunt legați de stilul de viață.

Câteva dintre principalele cauze ale infertilității la femei pot fi:

  • Afecțiuni ale vaginului sau ale colului uterin (malformații, infecții sau factori imunologici-formarea anticorpilor antispermatici la nivelul glerei cervicale).
  • Probleme uterine cum ar fi malformațiile uterine, fibroamele uterine, polipi endometriali, hiperplazia de endometru pot afecta implantarea embrionului.
  • Blocarea trompelor uterine: obstrucția trompelor uterine cel mai frecvent de cauză infecțioasă , uneori ulterior intervențiilor chirurgicale împiedica oul să se întâlnească cu spermatozoidul astfel fertilizarea nu este posibilă.
  • Tulburările ovulatorii. Un exemplu este sindromul ovarelor polichistice (SOPC) cand anovulația și hipoovulația sunt motivele infertilității. Este de menționat și insuficiența ovariană primară (ovarele își epuizează rezerva de ovocite înainte de 40 de ani).
  • Endometrioza, o afecțiune în care țesutul care căptușește uterul în interior – endometrul, se găsește ectopic: în ovar, pe peritoneul pelvin și determină inflamație, fibroza locală si in consecința hipoovulație și obstrucție tubară.
  • Factori hormonali: dezechilibrele hormonale, cum ar fi disfuncțiile tiroidei sau nivelurile anormale de hormoni sexuali pot afecta ovulația și pot contribui la infertilitate.
  • Vârsta: vârsta avansată poate afecta calitatea și cantitatea ovocitelor, ceea ce poate face concepția mai dificilă.
  • Infecții pelvine: infecțiile cu transmitere sexuală, cum ar fi chlamydia trachomatis, mycoplasma homminis, ureaplasma urealiticum sau gonoreea, pot duce la inflamații și obstrucții utubare, cauzând infertilitate.
  • Stilul de viață: fumatul, consumul excesiv de alcool, consumul de droguri, scaderea in greutate sub 40 de kilograme, obezitatea sau stresul cronic pot afecta fertilitatea femeilor.
  • Anomaliile genetice care duc la infertilitate: anomalii cromozomiale (sindromul Turner, sindromul Klinerfelter), deleţii, translocari genice, galactozemia, sindromul X fragil și mutatii ADN.

Este important de reamintit că infertilitatea poate avea cauze multiple și poate implica atât femeia, cât și partenerul ei. Evaluarea cuplului și identificarea cauzei exacte a infertilității sunt esențiale pentru a determina cel mai potrivit plan de tratament.

Cum este tratată/abordată infertilitatea în România?

În România, tratamentul și abordarea infertilității depind de cauzele infertilității și de nevoile individuale ale cuplului. În general, tratamentul infertilității se realizeaza în diverse etape și  implica metode medicale, chirurgicale și tehnici de reproducere asistată.

Într-o  prima fază, se realizează o evaluare medicală completă a ambilor parteneri ai cuplului care se confruntă cu infertilitate. Acesta include analize de sânge hematologice, hormonale, imumologice, bacteriologice, biochimice și imagistică medicală ultrasonografică, histeroscopică, laparoscopică, pentru a stabilii diagnosticul etiologic și patogenic al infertilității.

În funcție de diagnosticul stabilit, se discută cu cei doi parteneri opțiunile de tratament personalizat ținând seama de istoricul medical al cuplului.

Decizia se stabilește în echipa largită cu medicul embriolog, genetician și anestezist, având în vedere beneficiile și dezavantajele fiecărei opțiuni de tratament:

Stimularea ovariană controlată se realizează cu medicamente hormonale administrate de obicei injectabil, respectând un protocol de tratament pe care pacienta îl înțelege și și-l administrează acasă. Indicația este infertilitatea de cauză anovulatorie. Răspunsul ovarelor și endometrului la tratament se monitorizezează cu investigații hormonale și ecografie transvaginală. Odată constatată prezența foliculior maturi și a unui endometru cu o grosime mai mare de 7 mm, se poate iniția declanșarea ovulației, prin administrarea unui alt medicament hormonal.

Inseminarea intrauterină este o tehnică în care spermatozoizii sunt inseminați în cavitatea uterină print-un cateter special atraumatic după ce în prealabil sperma proaspăt recoltată a fost centrifugată.

Fertilizarea în vitro este o tehnică  de reproducere asistată, în care ovocitele și spermatozoizii sunt prelevați, iar fertilizarea se realizează în laboratorul de embriologie. Embrionii rezultați sunt transferați în uter pentru implantare în ziua a 3-a sau a 5-a de la fertilizare.

Tratamentul de susținere a fazei luteale necesită medicamente hormonale și contribuie la menținerea endometrului într-o stare de acceptare a implantării și dezvoltării embrionului.

În ultimii ani, România a făcut progrese semnificative în dezvoltarea serviciilor medicale de fertilitate și în promovarea tratamentelor de infertilitate. Echipa medicală specializată și informarea adecvată sunt esențiale pentru a asigura o abordare completă și personalizată a fiecărui cuplu.

Ce cadru legislativ există pentru cuplurile care își doresc să apeleze la proceduri de tip FIV în România? Care este istoria FIV la noi în țară?

În prezent, normele juridice aplicabile în România sunt cele naționale, dar și cele europene referitoare la donarea și transplantul de organe, țesuturi și celule de origine umană.

Agenția Națională de Transplant prin subprogramul de fertilizare in vitro și embriotransfer supervizează implementarea Programului Național FIV 2022-2023.

Depunerea dosarelor pentru Programul Național FIV 2022-2023 a fost deschisă pe 5 decembrie 2022, oferind finanțare pentru proceduri de fertilizare in vitro pentru cupluri și femei singure.

Statul român oferă un sprijin financiar maxim de 15.000 de lei per beneficiar/ an. Persoanele trebuie să fie cetățeni români, cu domiciliul în România, și să aibă asigurare socială de sănătate și pot să beneficieze de tratamentul de fertilizare in vitro în cadrul unui spital public sau al unei clinici private acreditate din țară.

Voucherul de 10.000 de lei, aferent sumei procedurilor medicale, poate fi folosit pentru decontarea următoarelor proceduri:

  • prelevarea ovocitelor prin puncție foliculară, efectuată sub anestezie locală sau sedare, după caz;
  • procesarea spermei;
  • inseminarea ovocitelor (proprii sau donate în condițiile legii) pentru fertilizare spontană;
  • cultivarea embrionilor 72 de ore sau 120 ore în funcție de procedura agreată de clinică;
  • transferul embrionar;
  • monitorizarea evoluției cazului, care constă în:
  • efectuarea testului seric Beta HCG după 2 săptămâni de la transferul embrionar,
  • consult ginecologic și ecografic la 6 săptămâni dacă testul Beta HCG este negativ,
  • monitorizarea ecografică a sarcinii la 6 săptămâni dacă testul Beta HCG este pozitiv.

Repere ale istoriei FIV în România:

  • 1970- Prof Dr. Panait Sîrbu introduce metode moderne de investigare și tratament ale infertilității, de la Școală Franceză, în cadrul Spitalului Giulești din București
  • 1990- înfrăţirea Clinicii Universitare de Obstetrică-Ginecologie Bega Timișoara cu Unifrau Klinik din Heidelberg
  • 1993- în cadrul celui de-al XI-lea Congres Naţional de Obstetrică-Ginecologie Prof. Dr. Kurt Semm realizează primele intervenţii laparoscopice pentru infertilitate  de cauza tubară, care sunt transmise în direct în Aula Congresului
  • 20 mai 1995- se înființează primul centru de fertilizare in vitro (FIV) din ţara noastră, în cadrul Clinicii de Obstetrică-Ginecologie Bega din Timișoara, echipa formată din Prof. Dr. Ioan Munteanu, Prof. Dr. Thomas Rabe, Prof. Dr. Biolog Iacob Checiu, Dr. Sorina Policec, Dr. Marius Craina, Dr. Gheorghe Budău, Dr. Mariana Velişcu
  • 1995- se realizează prima fertilizare in vitro din România şi se înfiintează primul centru de chirurgie laparoscopică
  • 6 februarie 1996- se naşte la Timișoara primul nou născut prin fertilizare in vitro din România
  • 1996- prima procedură FIV în București, Conf. Dr. Denisa Protopopescu, Prof. Dr. V. Ancar, Medsana București
  • 1997- prima procedură de injecție intracitoplasmatică de spermă FIV- ICSI din România, cu nașterea unui nou născut sănătos de sex masculin, Conf. Dr. Denisa Protopopescu, Prof. Dr. V. Ancar, Medsana București
  • 1999- se înființează Departamentul de Reproducere Umană Asistată în cadrul Secţiei de Combatere a Sterilităţii Cuplului a Spitalului Prof. Dr. Panait Sîrbu sub coordonarea Prof. Dr. Bogdan Marinescu
  • 2000 – se înființează Departamentul de Reproducere Asistată, al Clinicii Ginecologie I Cluj Napoca, la inițiativa și sub coordonarea Prof. Dr. V. Surcel
  • Martie 2002 -se obţine prima sarcină cu embrioni congelaţi, Spitalul Prof. Dr. Panait Sârbu
  • 2003- tentativă de reglementare în domeniu, când a fost iniţiată Propunerea legislativă nr.217/2003 privind sănătatea reproducerii şi reproducerea umană asistată medical, însă, după mai multe modificări şi dezbateri, proiectul de lege a fost respins,
  • 2004 – se înființează Agenția Națională de Transplant,
  • 2008 – prima procedura de assisted hatching din Romania, David Walker, Mayo Clinic Rochester, Minessotta, USA  în colaborare cu conf. dr.  Denisa Protopopescu, Clinica Genesys, București
  • 2010 – prima procedură de PGD (diagnostic genetic preimplantational) din România, realizată de conf. dr. Denisa Protopopescu, clinica Genesys București, împreună cu prof. Alan Thornhill, directorul laboratorului de embriologie de la King’s College, London
  • 22 februarie 2011 – s-a introdus în dezbaterea Camerei Deputaților Proiectul de lege privind Reproducerea Umană Asistată Medical, dar și de această dată proiectul de lege a fost respin,
  • noiembrie 2022- Programul Național FIV 2022-2023.

Cum se desfășoară o procedură de tip FIV? La ce trebuie să se aștepte femeile/cuplurile?

Procedura de fertilizare in vitro (FIV) este una dintre cele mai eficiente metode de tratament pentru infertilitate și implică o serie de etape pentru a obține o sarcină. În linii generale, o procedură de tip FIV începe cu evaluarea medicală a ambilor parteneri.

Dacă se constată că FIV este o opțiune potrivită, femeile pot fi pregătite pentru procedură printr-un ciclu de control al ovulației sau printr-un ciclu natural.

Apoi, în majoritatea cazurilor, se utilizează stimularea ovariană pentru a produce mai multe ovocite mature. Acest lucru se realizează prin administrarea de medicamente hormonale pentru a stimula ovulația. Administrarea hormonului de stimulare FSH se realizează injectabil subcutan, între 10 până la 12 zile. În timpul tratamentului, se monitorizează nivelul seric al hormonilor estrogen și progesteron și dezvoltarea  foliculilor (structuri care conțîn ovocitele) prin ecografie transvaginală.

Odată ce foliculii au atins dimensiunea optimă, ovocitele sunt recoltate prin intermediul unei tehnici numite puncție foliculară.

Puncția ovariană se realizează sub anestezie generală și este ghidată ecografic, este o tehnică minim invazivă. Lichidul folicular și ovocitele sunt aspirate în eprubete care ajung imediat la laboratorul de embriologie. Embriologul, cu ajutorul unui microscop electronic performant, comunică numărul și calitatea ovocitelor recoltate.

Ovocitele colectate sunt fertilizate în laborator cu spermatozoizii partenerului, sau în unele cazuri, cu spermatozoizi de la un donator,  la patru ore de la recoltare. În cazul fertilizării intracitoplasmice (ICSI), un singur spermatozoid este injectat direct în fiecare ovocit.

După fertilizare, la 18-24 de ore se află care dintre ovocite au fertilizat și numărul de embrioni rezultați. Embrionii sunt ținuti în incubatoare speciale pentru a se dezvolta timp de câteva zile.

După 2-5 zile de la fertilizare, unul sau doi embrioni de calitate sunt transferați în uter prin intermediul unei cateter de embriotransfer. Embriotransferul nu necesită anestezie.

După transferul embrionilor, cuplul așteptă două săptămâni pentru testul seric de sarcină (determinarea serică de beta hcG). În această perioadă se inițiază tratamenul hormonal de susținere a fazei luteale cu medicamente progestative.

În timpul procesului de FIV, femeile sau cuplurile pot trece prin emoții intense, de la speranță și entuziasm la îngrijorare și anxietate. Este important să acordăm sprijin emoțional și comunicarea medic-pacientă să fie clară. Înțelegerea fiecărei etape de tratament, a beneficiilor și riscurilor medicației ajută la gestionarea adecvată a acestei experiențe stresante și a rezultatului.

Cum stă România față de alte țări din Europa la capitolul infertilitate? 

Spre deosebire de alte țări din Europa, România se confruntă cu unele provocări legate de infertilitate.

În România, accesul la tratamentul pentru infertilitate poate fi costisitor pentru multe cupluri. În comparație cu alte țări europene, infrastructura pentru tratamentul infertilității este mai  puțin dezvoltată in sistemul public de sănătate.

De asemenea, în multe țări europene, guvernele oferă subvenții sau acoperirea asigurării medicale pentru tratamentele de infertilitate. În România, acest sprijin financiar este  limitat, iar cuplurile susțin o parte semnificativă din costurile investigațiilor și ale tratamentelor.

Comparativ, Spania are o legislație permisivă în ceea ce privește donarea de ovocite. Modele de bună practică legislativă sunt cele din Belgia și Regatul Unit. De departe, însă, cea mai permisivă țară din lume este Israel – statul sprijină cuplurile să treacă prin oricâte FIV-uri sunt necesare pentru a ajunge să aibă doi copii, dovedind o politică demografică înțeleaptă. În Franța, statul acoperă toate costurile, procedurile fiind, de asemenea, gratuite pentru pacientele și cuplurile infertile.

Mai mult, în România, există reglementări specifice cu privire la donarea de ovocite și spermatozoizi, precum și limite privind numărul de embrioni transferați în timpul FIV.

În abordarea infertilității, educația și conștientizarea sunt cruciale. În multe țări europene, există campanii de informare și programe educaționale privind sănătatea reproducerii. În România, existența unor programe similare este destul de limitată.

În ciuda provocărilor, România face progrese în domeniul tratamentului infertilității și în creșterea conștientizării existentei acestei afecțiuni. Există clinici și centre private specializate în tratamentul infertiliății care oferă servicii medicale moderne cu  echipamente și tehnologie de ultimă generatie cu medici instruiți și supraspecializați în acest domeniu.

Cu toate acestea, ca în orice țară, există  oportunități pentru îmbunătățire și dezvoltare în acest domeniu.

Cum putem preveni infertilitatea la femei?

O atitudine proactivă pentru menținerea fertilității la parametrii optimi implică adoptarea unui stil de viață sănătos și evitarea factorilor care pot afecta fertilitatea.

Recomand:

  • utilizarea prezervativelor în timpul actului sexual, acestea previn infecțiile cu transmitere sexuală (ITS),
  • evitarea stresului excesiv,
  • monitorizarea ciclului menstrual,
  • controlul greutății corporale,
  • activitate fizica moderată, de trei ori pe săptămână,
  • evitarea consumului de substanțe toxice (alcool, droguri etc.),
  • prezentarea la consultul ginecologic anual.

Infertilitatea poate fi cauzată de factori medicali sau genetici care nu pot fi preveniți.

Cu toate acestea, adoptarea unui stil de viață sănătos și preocuparea față de sănătatea reproducerii contribuie la stabilirea diagnosticului etio-patogenic de infertilitate în timp util, la o vârstă a partenerilor sub 35 de ani.

Ne puteți povesti un caz special al unui cuplu pe care l-ați ajutat să treacă peste provocarea infertilității?

Unul dintre cazurile dificile la care am contribuit pentru obținerea unei sarcini este un cuplu cu infertilitate de cauza feminină prin insuficiență ovariană secundară. Am colaborat doi ani până a ajunge la un rezultat pozitiv, cu răbdare și multă reziliență din partea celor doi parteneri, în echipă și cu medicul reumatolog care monitoriza afecțiunea imunologică (lupus eritematos sistemic) de care pacienta suferea.  Primesc și în prezent poze cu această familie minunată. Am trecut împreună prin momente dificil de gestionat și sunt impresionată de memoria corpului feminin atunci când vine vorba de capacitatea de a procrea.

Am avut paciente care după ce au născut un copil obținut printr-o tehnică de reproducere umană asistată, au adus pe lume copii concepuți în vivo, spontan. Este minunat cum, după lungi ani de încercări, miracolul unei noi vieți apare aparent fără un efort. Astfel de momente aduc în prim-plan nu numai evoluția medicinei, dar și capacitatea corpului omenesc de a aduce pe lume o nouă viață.