Au apărut implanturile cerebrale care citesc și traduc gândurile oamenilor.

Oamenii de știință au conceput modalități de a „citi” cuvintele direct din creier. Implanturile cerebrale pot traduce din vorbirea internă în semnale externe, permițând comunicarea cu persoanele paralizate sau cu alte boli care le ia capacitatea de a vorbi sau de a tasta.

Rezultatele a două noi studii, prezentate pe 13 noiembrie la reuniunea anuală a Societății pentru Neuroștiință cu sediul la Washington, oferă dovezi suplimentare ale potențialului extraordinar pe care implanturile cerebrale îl au pentru restabilirea comunicării pierdute, spune specialistul în neuroștiință și medic neurocritic Leigh Hochberg.

Unii oameni care au nevoie de ajutor pentru a comunica pot folosi în prezent dispozitive care necesită mișcări mici, cum ar fi schimbările mișcării ochilor. Aceste sarcini nu sunt posibile pentru toată lumea. Așa că noile studii au vizat vorbirea internă, care presupune ca o persoană să nu facă altceva decât să gândească.

„Dispozitivul nostru prezice direct vorbirea internă, permițând pacientului să se concentreze doar pe rostirea unui cuvânt în capul său și să-l transforme în text”, spune Sarah Wandelt, specialist în neuroștiință la Caltech (California Institute of Technology, universitate privată ce derulează cercetări în domeniul științei și ingineriei).

Cum sunt citite gândurile

Semnalele neuronale asociate cuvintelor sunt detectate de electrozii implantați în creier. Semnalele pot fi apoi traduse în text, care poate fi transformat într-unul audibil prin programe computerizate care generează vorbire.

Wandelt și colegii au putut prezice cu exactitate la care dintre cele opt cuvinte s-a gândit subiectul, o persoană care este paralizată de la gât în jos. Bărbatul este bilingv, iar cercetătorii au putut detecta atât cuvinte în engleză, cât și în spaniolă.

Electrozii au preluat semnale ale celulelor nervoase din cortexul parietal posterior, o zonă a creierului implicată în vorbire și în mișcările mâinii. Un implant de creier în această zonă ar putea fi folosit pentru a controla dispozitive care pot îndeplini sarcini preluate de o mână, spune Wandelt.

Coduri pentru cuvinte

O altă abordare, condusă de specialistul în neuroștiință Sean Metzger, de la Universitatea din San Francisco și colegii săi, s-a bazat pe ortografie. Participantul a fost un bărbat pe nume Pancho, care nu a putut vorbi de mai bine de 15 ani, după un accident de mașină și un accident vascular cerebral. În noul studiu, Pancho nu a folosit litere. În schimb, el a încercat să rostească în tăcere cuvinte de cod, cum ar fi „alfa” pentru A și „ecou” pentru E.

Prin înșiruirea acestor litere de cod în cuvinte, bărbatul a produs propoziții precum „nu vreau asta” și „cred că glumești”. Fiecare sesiune de ortografie se termina atunci când bărbatul încerca să-și strângă mâna, creând astfel un semnal neuronal legat de mișcare, care ar opri decodificarea. Aceste rezultate prezentate la întâlnirea de neuroștiință au fost publicate și în Nature Communications.

Acest sistem i-a permis lui Pancho să producă aproximativ șapte cuvinte pe minut. Adică un proces mult mai rapid decât cele aproximativ cinci cuvinte pe minut pe care le poate face dispozitivul său actual de comunicare, dar mult mai lent decât vorbirea normală, de aproximativ 150 de cuvinte pe minut. „Aceasta este viteza pe care ne-ar plăcea să o atingem într-o zi”, spune Metzger.

 

Sursa: ScienceNews.org